Zilele in care sunt zeita

A fost o vreme în tinereţea mea în care economiseam trei zile banii de autobuz să pot bea o cafea în oraş. Prostiile tinereţii, cu mintea de acum dacă mi-aş toci pingelele trei zile obosindu-mi corespunzător picioarele nu cafea aş bea din banii ăia, probabil i-aş încuia sub 10 lacăte şi i-aş păstra pentru a-mi cumpăra un metru pătrat de casă sau un buton de aragaz.

A venit apoi vremea în care bancnotele nu mai cântau mi-e frică să dorm singurică în portofelul meu şi normal am căzut în cealaltă extremă, mi-am cumpărat cele 500 de mii de lucruri inutile de care nu voi avea nevoie niciodată dar pe care mi le puteam permite în cele din urmă.

Şi după ce m-am plimbat prin toate exagerările am ajuns la calea de aur a echilibrului, nu mai mănânc numai prăjituri, nu mai beau numai bere, nu mai stau o zi întreagă pe terase şi nu mai vin acasă cu zeci de plase cu haine inutile.

Uneori însă, numai uneori, când sunt invitată la o petrecere deosebită, mă simt din nou Cenuşăreasa, îmi vine din nou să îmi iau mătura şi să lustruiesc fiecare milimetru al podelelor din apartament şi să aştept o zână bună care să aleagă în locul meu rochia potrivită, pe acceea care va face capetele să se întoarcă automat în urma mea, pe aceea care mi se va potrivi nu ca o a doua piele ci ca un alt  suflet expus în faţa lumii.

Ştiu că nu există zâne bune şi atunci când zilele astea apar fug pe Trendylook, pentru că acolo nu mă mai simt fetiţa de la ţară care mergea la liceu în pantaloni demodaţi şi ghete de agricultură.

Îmi place să port rochii de seară, chiar dacă ocaziile sunt puţine, pentru că nu există femeie care să nu vrea să se simtă prinţesă, fie că e întâlnirea de 20 de ani de când am terminat liceu şi mergem la un restaurant de fiţe să ne autodemonstrăm ce bine ne-a mers în viaţă, fie că e petrecerea de logodnă la care mergem doar noi doi şi naşii.

Rochiile lor mă pot face o zeiţă grecească 

sau o sirenă strălucitoare 

după cum merg la opera sau la nunta celei mai bune duşmance, toate la numai un telefon sau o comandă pe messenger distanţă, la fel de eficient ca o zână bună şi fără pretenţiile acestiea de veşnică recunoştinţă sau privirile superior agasate ale vânzătoarelor din Realia care se văd „nevoite” să dea o mână de ajutor când le calci pragul magazinului.

Mda, nu am depăşit în totalitate sentimentul de fata de la ţară dar cumpărăturile online ajută mult.